Există foarte multe mituri legate de întemeierea oraşului Bucuresti, la fel cum există şi multe legende cu privire la numele său. Majoritatea lor nu au nicio legatura cu adevarul istoric, spun istoricii citati de historia.ro.

Cea mai populară este cea care îl are ca actor principal pe ciobanul Bucur, de la care ar fi venit şi numele oraşului, Teoria aceasta a fost popularizată în popor, dar şi de mai mulţi istorici, din cauza faptului că foarte multe localităţi din ţara noastră au ca nume patronime. După cum afirmă şi Ionnescu-Gion, un Bucur a fondat satul Bucureşti din plasa Grădiştea, jud. Râmnicul-Sărat (existau la vremea când a fost redactată lucrarea n.r.) sau un sat Bucureşti din jud. Brăila. Aşa s-a întâmplat şi cu Bucureştiul care avea să devină reşedinţa Ţării Româneşti. Acest Bucur ar fi fost un boier cu domenii vaste, dar şi un păstor, în jurul malurilor Dâmbovieţi, acolo unde ar fi fost Cetatea Dâmboviţei, locuri pe care ar fi apărut satul Bucureşti de lângă Cetatea Dâmboviţei, sau poate că deja satul era acolo când cetatea a fost zidită. Se mai spune şi că acest Bucur ar fi fost fiul lui Laik-Vodă, deci Vlaicu-Vodă, şi că pe latineşte i s-ar fi zis Hilarius iar pe slavoneşte Bucur, deci că numele de Bucureşti vine de la bucurie.

Diferite alte legende vorbesc despre originea numelui oraşului. Că acesta ar veni de la faptul că Mircea cel Bătrân, după ce îi biruie pe turci într-o luptă grea, de bucurie întemeiează oraşul Bucureşti. Altă variant spune că de fapt numele vine de la un neam de oameni pe nume Bukurli, sau că ar veni de la Bu-curia dominicalis  a principilor romani. Desigur, toate acestea nu sunt consemnate de niciun document oficial şi sunt doar nişte simple legende şi teorii.

Gion mai arată o altă variantă legendară, consemnată de către un preot din Transilvania într-o veche carte,  care spune că Bucur era fiul lui Laik-Vodă, că era foarte viteaz, şi că după el s-ar fi numit Bucureştiul. Acest Bucur l-ar fi ajutat pe tatăl său, Laik-Vodă, în luptele contra ungurilor, dar el a căzut pe câmpul de bătălie, iar logodnica sa Ileana, fiica lui Bogdan Vodă, s-a călugărit, toate acestea întâmplându-se în 1346. Acest Bucur seamnă foarte mult cu pârcălabul Dragomir, despre care s-a vorbit mai sus. Ca şi în cazul bisericii lui Bucur, aici intervine confuzia dintre adevărul istoric şi legendă.

 Începuturile oraşului s-au legat şi de figura legendarului Negru Vodă. Şi Gion vorbeşte despre el ca fiind întemeitor al oraşului, iar la fel fac şi italienii Domenico Sestini şi Luccari. Sestini vorbeşte într-o carte de a sa Viaggio in Valachia e Moldavia con osservazioni storiche, naturali e politiche (1853) despre faptul că Negru Vodă când a coborât din munţii Transilvaniei şi a fondat Ţara Românească a găsit aici cetăţi pe care le-a întărit sau le-a reparat, lucru pe care-l face şi cu Bucureştiul. La fel spune şi Luccari. Desigur, Negru Vodă este doar un personaj legendar, aşa cum au demonstrat mai mulţi istorici de-a lungul vremii şi cu siguranţă întemeierea Bucureştiului sau întărirea lui nu i se poate datora lui.