Nicolae Ceauşescu a fost revoltat de costurile pentru consolidarea şi repararea imobilelor afectate în Bucureşti de cutremurul din 4 martie 1977, aşa că în luna iulie a ordonat reducerea acestor activităţi doar la avariile „vizibile” ale clădirilor. Prin urmare, multe lucrări au fost făcute de mântuială, iar avariile la structurile de rezistenţă ale clădirilor au fost cârpite, deşi proiectanţii, comisiile de specialitate şi constructorii aveau proiecte mult mai serioase pentru refacerea clădirilor afectate.

Potrivit Gândul, în acea perioadă, Securitatea a fost informată de ce se întâmplă, precum şi de faptul că multe avarii grave la clădiri au apărut şi după cutremur, din cauza ordinului lui Ceauşescu. Un turnător dintr-un institut de construcţii le-a trimis securiştilor o informare pe larg privind situaţia, precum şi o listă cu clădirile din Bucureşti unde lucrările erau făcute de ochii lumii, în ciuda avertismentelor specialiştilor din URSS şi China, care îl sfătuiseră pe Ceauşescu să nu facă lucrări „de cosmetică” după cutremur, pentru că este periculos, arată documente extrase din arhiva CNSAS de Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu.
Cutremurul de 7,2 grade care a avut loc pe 4 martie 1977 a afectat doar în Bucureşti mii de imobile, deşi doar în jur de 30 s-au prăbuşit complet. O notă informativă trimisă de un turnător al Securităţii dintr-un institut de construcţii arată că a fost vorba, conform statisticilor oficiale de la vremea respectivă, de peste 1.500 de imobile P+4 la nivelul Capitalei care aveau nevoie de consolidări, iar la nivelul sectoarelor peste 6.000 de imobile, după ce 34 se prăbuşiseră la cutremur sau fuseseră demolate pentru că nu se mai susţineau. Documentul arată cum ordinele venite de sus au dus însă la sistarea consolidării acestor clădiri afectate de cutremur şi la lucrări făcute de mântuială, în ciuda recomandărilor proiectanţilor şi inginerilor, ba chiar şi a specialiştilor veniţi din URSS şi China, care îi avertizaseră pe comuniştii români să nu recurgă la lucrări „de cosmetică”, pentru că ar fi foarte periculos, arată un document găsit în arhiva CNSAS de Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu.
Informatorul Securităţii, cel mai probabil un inginer sau proiectant, arată că ordinul era să se înceteze consolidările suplimentare anti-cutremur, iar reparaţiile să se facă doar la avariile „vizibile” produse de cutremur, însă chiar şi soluţiile alese pentru acestea nu asigurau siguranţa seismică.
Gheorghe Ursu, care a fost anchetat de Securitate şi a murit din cauza bătăilor primite în timpul anchetei şi în arestul Miliţiei, unde era încarcerat în 1985, era el însuşi inginer şi în 1977 fusese numit responsabil pentru consolidarea blocului Patria, afectat de cutremur. Nota de la Securitate arată că proiectanţii, constructorii şi chiar locatarii unor imobile afectate de cutremur erau îngrijoraţi şi protestau faţă de lucrările care nu asigurau siguranţa seismică a clădirilor, iar inginerul Gheorghe Ursu este chiar citat spunând că este gata să ignore ordinul de la centru şi să plătească din propriul salariu realizarea unor lucrări suplimentare de consolidare anti-cutremur, la blocul Patria. Un grup de locatari ar fi deschis chiar un proces împotriva constructorilor, arată informatorul Securităţii.
Informatorul Securităţii le-a mai furnizat agenţilor şi o listă cu clădiri din Bucureşti, unde fuseseră realizate lucrări de consolidare neconforme sau unde apăruseră avarii şi grave chiar şi la câteva luni după cutremur, din cauza reparaţiilor de proastă calitate.
Notiţele personale ale inginerului Ursu, publicate de fiul său, arată că de fapt ordinul respectiv venise chiar de la Nicolae Ceauşescu. Ursu a participat în iulie 1977 la o şedinţă cu Ceauşescu şi alţi proiectanţi şi ingineri şi a notat fragmente din ce s-a vorbit acolo. Dictatorul era foarte nervos pe faptul că „profesorii” exagerează şi că vin cu soluţii de consolidare care costă foarte mult, uneori şi „de două ori cât o clădire nouă”. De asemenea, Ceauşescu a ordonat ca specialiştii să înceteze să mai verifice toate structurile de rezistenţă ale clădirilor din Bucureşti şi să se limiteze la cele vizibile, acuzându-i chiar că intră ilegal în casele oamenilor, că creează „psihoză” şi că „demolează Capitala”.
„Cică s-au găsit clădiri fără fundaţii. Nu ne apucăm să facem ce nu s-a făcut cu 40 de ani sau 50 de ani în urmă! Tot felul de lucruri de domeniul romanelor de aventuri, cu expertize, încercări, echipe de specialişti… V-a pus pe voi careva să măsuraţi cum s-a construit acum 50 de ani? Ce-i asta profesorii? Nu lor le-am dat ordinul să punem ordine în capitală. Voi, activul de partid răspundeţi de fiecare zid distrus. (…) S-au apucat să ciocănească să vedem fisuri ascunse. Am fost de acord, dar nu să demolaţi capitala. Se opreşte orişice echipă de verificare, am dat ordine la Miliţie şi Procuratură să-i bage la închisoare. Cine le dă voie să intre în domiciliul cetăţenilor? (…) Să nu ne impresioneze că-i profesor, va trebui să vedem cine plăteşte ce s-a distrus. (…) Nu se mai admite nici o reparaţie capitală. La fel se întâmplă cu ministerele; vin cu soluţii care costă de 2 ori cât o clădire nouă. Să ne adresăm direct meseriaşilor fără forme birocratice şi financiare: sunteţi 10 inşi, vă dau 5.000 de lei, faceţi aici şi aici”, ar fi spus Ceauşescu în şedinţa respectivă, conform notiţelor inginerului Gheorghe Ursu, publicate de fiul său.

Informaţiile din notiţele lui Ursu se coroborează cu nota informativă primită la Securitate, în care informatorul arată că au existat într-adevăr şi soluţii de consolidare exagerate ale specialiştilot, însă ordinul venit „de la Inspectorat” în iulie 1977 a fost de a repara doar avariile „vizibile”, contrar proiectelor de consolidare avizate cu doar câteva luni înainte, în perioada martie-iunie 1977.
„Ca inginer cu o lungă experienţă şi specializare în lucrări de rezistenţă, inclusiv anti-seismică, Gheorghe Ursu a fost desemnat imediat după cutremurul din 1977 ca şef de proiect la Blocul Patria/ARO de pe bulevardul Magheru din Bucureşti. În această calitate, Babu a participat pe 4 iulie 1977 la singura şedinţă cu şeful statului, moment în care s-a convins mai mult ca oricând de „paranoia” şi criminalitatea acestuia. Ceauşescu a adunat toţi factorii de răspundere din construcţii, de la ministru până la şefii de şantiere, pentru a le da ordinul de a opri consolidările blocurilor avariate, cu consecinţe dezastruoase, după cum relevă chiar o notă informativă şi un document de sinteză al Securităţii”, scrie Andrei Ursu pe site-ul său.