Mașinăriile de topit zăpada achiziționate discreționar de Primăria Capitalei sunt doar vârful unui iceberg de cheltuieli netransparente și greu de justificat din buzunarele bucureștenilor.
Nicio critică venită din spațiul public nu a clintit-o pe Gabriela Firea de la transpunerea în realitate a utopiei cu holdingul de firme al Primăriei Capitalei. Mașinăria de „topit” banii bucureștenilor s-a pus în mișcare, într-o totală lipsă de transparență.
Primele indicii de cheltuieli și achiziții făcute în 2018 arată că locuitorii Capitalei vor fi captivii unor monopoluri care le oferă servicii la supra-preț, potrivit unor date centralizate de Realitatea.net.

Primarul general al Bucureștiului, Gabriela Firea, a reluat zilele trecute, într-un comunicat oficial, promisiunea că mega-holdingul de 22 de companii municipale, create de la zero la sfârșitul anului trecut, va aduce reduceri de costuri de până la 25%!
Datele disponibile până în acest moment ne arată exact contrariul. Firmele municipale au preluat serviciile pe care le făceau furnizori privați, dar la prețuri duble în anumite cazuri. Realitatea.net a obținut cifre concrete care demonstrează că bucureștenii vor plăti mai mult pentru „luxul” de a întreține armate de angajați în companiile primăriei.
Între timp, firmele private din tot mai multe domenii de activitate se asociază pentru a depune sesizări la Consiliul Concurenței și chiar la Comisia Europeană legat de concurența neloială și chiar de efectele de distorsionare a pieței.
Scenariul cel mai plauzibil vehiculat de consilierii opoziției din Consiliul General al Capitalei este acela că, în final, sub presiunea Comsiei Europene, o parte dintre firmele din holding vor fi obligate să facă pasul înapoi, iar Primăria va plăti, în plus, amenzi usturătoare, tot din buzunarul bucureștenilor.
Un prim duș rece a venit deja de la Consiliul Concurenței. După cum Realitatea.net a scris deja, Primăria generală a Capitalei este somată de Concurență să respecte două principii esențiale: să nu intre cu societăți municipale pe piețe unde oferta de servicii este bogată și să obțină prețuri sub cele ale pieței când încredințează direct un contract. Primăria a intrat, în schimb, pe piețe saturate de servicii și costurile sunt peste cele ale pieței.
Modul de operare: bani cheltuiți netransparent
Lipsa totală de transparență caracterizează modul în care operează cele 22 de companii municipale. Ca să afli ce cheltuieli se fac în această perioadă de start-up trebuie să fii un veritabil detectiv în sistemul de achiziții electronice. Cele mai multe achiziții se fac prin atribuiri directe, costurile fiind împărțite strategic sub 30.000 de euro, atât cât este pragul legal în cazul unor achiziții directe.
„Nu pot să am încredere în ce se întâmplă. Nici noi care suntem consilieri nu știm cine conduce aceste societăți, nu avem o listă a directorilor generali, nu avem un plan de afaceri al niciuneia dintre companii, nu știm unde vor să le ducă, cu câți oameni, cu ce costuri, unde livrează, cine le cumpără serviciile. Nu avem nicun element de genul ăsta. Ne-au tot promis că totul va fi la vedere. Păi ce informații avem în acest moment despre cele 22 de companii? Ce găsim prin SEAP și prin hotărârile de consiliu”, spune Cătălin Deaconescu, consilier PNL în Consiliul general al municipiului București.
Aceeași lipsă de transparență este reclamată și de Roxana Wring, consilierul general al USR. Potrivit acesteia, nu există niciun indiciu până acum că firmele municipale vor reduce costurile, ci dimpotrivă.
„Din ce am văzut până acum, nu numai că nu au economisit bani, ci se vor cheltui foarte mulți bani. S-au alocat deja 200 mil. euro pentru bunuri și servicii. Când înființezi o societate comercială de la zero, ai nevoie de un capital de început, se merge pe pierdere în primii ani, în funcție de cât de performant e managementul”, spune consilierul USR.
Potrivit acesteia, societățile municipale nu ar trebui să ceară bani din bugetul local, ci ar putea să se finanțeze de la bănci de pe piața liberă, numai că atunci ar trebui să justifice un anumit plan de afaceri, să indice un profit și un know-how.
„Doamna Firea tot face comparația cu Viena, însă nu înțelege cum stau lucrurile acolo. La Viena holdingul municipal este de fapt un parteneriat public-privat, ideea este să atragă bani de pe piață, din alte surse de finanțare, nu numai din buzunarul contribuabilului și să atragă un know-how. Dar în momentul în care atragi finanțare de pe piață, trebuie să te supui unor minime principii de transparență și competență”, explică Roxana Wring.
Cum „zboară” milioanele de euro pe dotări și salarii
Până la data de 15 martie 2018, cele mai cheltuitoare firme municipale erau Compania de Consolidări – cu 2,9 milioane lei (prin 127 de proceduri de achiziție directă) și Compania de Agrement – cu 2,3 milioane lei (prin 57 de proceduri de achiziție directă), potrivit unei monitorizări a operațiunilor din SEAP realizate de Cătălin Deaconescu și furnizate pentru Realitatea.net.
„Companiile cu cele mai multe achiziții în SEAP sunt vreo 13. Ce e interesant: nu găsești același furnizor la două companii, ele funcționează ca niște mici feude. Fiecare are lista de prieteni în SEAP și de la ei cumpără. De exemplu, toți și-au cumpărat laptopuri, dar nu sunt două firme municipale care au cumpărat de la același furnizor”, a explicat Cătălin Deaconescu.
Potrivit acestuia, o gestionare eficientă a banilor într-un holding presupune achiziția unor cantități mai mari de la un singur furnizor, pentru a negocia prețuri mai bune. Mega-rețeaua de firme risipește banii dacă nu are și o societate de achiziții și de servicii suport, care să le asigure centralizat toate serviciile juridice, de contabilitate, resurse umane etc.
„Vedem peste tot același model de la achiziția de topitoare de zăpadă. Inițial le-au bugetat pe toate la Direcția de protecție civilă, dar când și-au dat seama că trebuie să facă licitație în toată regula, cu termen de 30 de zile, s-au gândit: mai bine să le împărțim pe la diverse administrații și să spargem sumele astfel încât să fie sub 30.000 de euro și să nu mai facem licitație. Toți cei 12 cumpărători din București le-au luat de la un singur furnizor din Iași, o firmă care nu mai vânduse așa ceva până acum”, arată consilierul PNL.
Un alt exemplu de risipă: anul trecut, companiile municipale au achiziționat peste 120 de autoturisme la un preț total de 12 milioane de lei. „Aceste automobile NU erau absolut necesare pentru a livra servicii publice către bucureșteni”, arată Roxana Wring. Mai mult, nici nu s-au obținut la prețul cel mai mic, fiind vorba despre 25 de achiziții disparate și nu despre o achiziție unitară. Un alt exemplu, tot de anul trecut: chiriile și cheltuielile curente pentru 12 dintre companii au însumat aproape 10 milioane de lei, pentru doar câteva luni.
Risipa pe bunuri și servicii inutile este dublată de „risipa pe bonificații, sinecuri și salarii meritate”, acuză consilierii opoziției.
Potrivit datelor centralizate de Cătălin Deaconescu, cel mai mare salariu mediu brut este plătit de Trustul de Clădiri Metropolitane – 11.680 lei lunar, urmat de Compania de Consolidări – 9.400 lei,Compania de Dezvoltare Durabilă – 8.860 lei și Compania de Tehnologia Informației – 7.700 lei.
În plus, în cele 22 de companii sunt 157 de membri ai consiliilor de administrație. „Nu mă refer la directori și conducerea executivă, ci strict la consiliile de administrație, care supraveghează activitatea societății comerciale, oameni puși acolo de Gabriela Firea după criterii netransparente. Ei bine, acești 157 de oameni vor primi în 2018 aproape 9,3 milioane de lei, salarii și indemnizații”, susține consilierul USR.
Top cheltuieli prin SEAP (până la 15 martie 2018)
– Compania de Consolidări – 2,9 milioane lei (127 de proceduri de achiziție directă)
Compania de Agrement – 2,3 milioane lei (57 de proceduri de achiziție directă) (bonus: cost eveniment Crăciun: 4,5 milioane lei)
– Compania de Străzi – 792.600 lei (39 proceduri de achiziție directă)
– Compania de Întreținere a Arborilor – 780.000 lei (28 proceduri de achiziție directă)
– Trustul de Clădiri Metropolitane – 772.000 lei (57 proceduri de achiziție directă)
– Compania de Pază și Protecție – 747.000 lei (46 proceduri de achiziție directă)
– Compania Energetică – 409.823 lei (18 proceduri de achiziție directă)
Topul companiilor cu risc de risipă
Topul companiilor cu risc de risipă, realizat de consilierii opoziției, se bazează pe două criterii: bugetul și numărul de salariați. Cu cât cifrele pe acești doi parametri sunt mai mari, cu atât mai mare riscul risipei și chiar al fraudei, spun criticii mega-holdingului.
Pe aceste criterii se califică următoarele companii: Compania Energetică (a primit anul trecut 300 milioane de lei, aproximativ 6-7% din bugetul Capitalei), Trustul de Clădiri Metropolitane (a primit anul trecut 25 de milioane lei și are venituri estimate pentru 2018 de peste 350 milioane lei; prin profilul activităților există în risc major de fraudă și risipă prin achiziții la supra-preț), Compania Străzi, Poduri și Pasaje (a primit 70 de milioane anul trecut și are venituri estimate la aproape 150 milioane anul acesta), Compania de Consolidări (36 milioane de lei în 2017, venituri estimate în 2018 în valoare de 120 milioane).
Tot la risc ridicat se află Compania Imobiliară (57 milioane de lei, plus venituri estimate la 32 milioane lei pe 2018, cu risc de fraudă și risipă în stabilirea obiectivelor de investiții și stabilirea prețurilor la activele ce vor fi achiziționate.), apoi Compania Pază și Securitate (cifră de afaceri estimate pe 2018 la 85 milioane și cu o țintă de 3000 de salariați, adică ceva mai puțin decât are cea mai mare firmă de profil din România), precizează Roxana Wring.
Construcțiile Primăriei, mai ieftine doar pe hârtie
Primăria a anunțat recent că vrea să construiască mii de locuințe sociale prin Trustul de clădiri metropolitane, urmând să se extindă ulterior și în sfera locuințelor de serviciu.
Patronatele din domeniu sunt convinse că bucureștenii ar fi plătit, per total, mai puțin dacă Primăria demara proiectul prin licitații publice cu firme private:
„Până la a ajunge „să construiască”, firmele proprii trebuie să aibă sedii, angajați, infrastructură IT, mijloace de transport, utilaje, costuri extrem de mari dacă urmărim numai cifrele pentru salarii vehiculate în media. Suntem extrem de sceptici că la final valoarea contractelor, împreună cu cheltuielile de funcționare ale Companiei Municipale Consolidări SA vor fi mai mici decât dacă contractele de execuție ar fi fost atribuite, prin licitație, unor firme existente”, declară oficialii Patronatului Societăților din Construcții (PSC).
Potrivit directorului de programe Irina Forgo, evaluarea nu se poate face doar la nivelului prețului contractual, cu atât mai mult cu cât valoarea de execuție trebuie să fie comparabilă cu prețul pieței. Bugetul Primăriei nu va obține economii, ci dimpotrivă, precizează oficialul PSC.
„Se induce eronat ideea de economie și preț mai mic pe construcție, fiindcă în fapt costurile de la buget sunt mult mai mari. În plus, firmele primăriei nu funcționează în condiții normale de piață, „își permit” să susțină un personal neproductiv, să aibă pierderi și să primească împrumuturi (practic nelimitat) de la consiliul local, deci își permit să ofere (eventual) prețuri mai mici”, arată Irina Forgo într-un răspuns remis Realitatea.net.
Potrivit acesteia, FPSC, în calitate de organizație reprezentativă pentru sectorul de activitate al construcțiilor civile și industriale, din care Patronatul Societăților din Construcții face parte, a respins – încă din fazele incipiente – ideea înființării companiilor municipale.
Un alt pericol sesizat de PSC este acela ca firmele imobiliare ale Primariei să subcontracteze lucrări tot către anumite firme private, alese discreționar:
„În calitatea sa de contractant, compania municipală va avea „mână liberă” în a lucra cu firme de profil care, eventual, într-o licitație corectă, nu ar fi putut să respecte criteriile de calificare și nu ar fi avut niciodată acces la respectivul contract. Doamna Primar afirma nu demult că „au existat o serie de tentative de discreditare a acestui demers, din diverse motive politice sau determinate de faptul că multe firme abonate la contractele cu statul îşi pierd acum contractele încheiate în trecut pe bani grei”. În fapt, firmele abonate la astfel de contracte nu sunt îndepărtate de „banul public”, ci primesc mult mai rapid, mai sigur și mai ușor aceste contracte, în umbra unor companii municipale, despre conducerea, competența, experiența cărora nu ne putem pronunța”, explică directorul de programe din patronatul construcțiilor.
Semaforizarea și managementul traficului, la supra-preț
Un exemplu concret de supra-preț plătit de bucureșteni pentru un serviciu realizat prin companiile municipale se referă la mentenanța semafoarelor din Capitală.
În proiectul de buget al PMB pe 2018, este prevăzută suma de 4 milioane de euro la capitolul „Întreținerea instalațiilor de semaforizare existente (service, revizii și reparații)”.
Suma este și de 8 ori mai mare decât plata pe care au făcut-o contribuabilii din Capitală în anii trecuți, când serviciile erau furnizate de companii private. Potrivit datelor obținute de la compania UTI, care a gestionat mentenanța și reparațiile pentru sistemul de management al traficului în București, valorile contractelor au fost următoarele:
▪ 2015 – servicii de mentenanță intersecții – 2,4 mil lei + TVA (514,800 euro) – sumă de 8 ori mai mică decât cea bugetată pe 2018;
▪ 2016 – servicii de mentenanță intersecții și reparații instalații de semaforizare – 4,8 mil lei + TVA (1,029,601 euro) – sumă de 4 ori mai mică decât cea bugetată pe 2018;
▪ 2017 – servicii de mentenanță intersecții și reparații instalații de semaforizare – 8,1 mil lei + TVA (1,737,451 euro) – sumă de 2 ori mai mică decât cea bugetată pe 2018.
În plus, suma de 4 milioane de euro aferentă anului 2018 este doar pentru instalațiile de semaforizare existente, nu include și mentenanța echipamentelor din Centrul BTMS (Sistemul de Management al Traficului din București), așa cum prevedeau contractele cu firma privată.
„Creșterea valorilor contractelor încheiate de UTI cu Administrația Străzilor București, din ultimii 3 ani, se datorează numărului mai mare de comenzi de reparații primite deoarece sistemul de trafic ajunsese într-o stare avansată de degradare ca urmare a faptului ca în anii 2013-2014 Administratia Străzilor nu a avut contract de mentenanță, iar sistemul ieșise de mult din garanție”, au precizat oficialii companiei.
Potrivit datelor prezentate public de PMB, un număr de 58 de intersecţii urmează să fie integrate în 2018 în sistemul de management al traficului (BTMS). Valoarea investiţiei este de 56 milioane lei cu TVA. Lucrările au fost luate în calcul și în exercițiul bugetar al anului 2017, dar s-a luat decizia amânării cu un an, probabil pentru a aștepta înființarea și operaționalizarea companiei de profil, care, la acel moment, era în curs de înființare.
Din estimările făcute de furnizorul privat în urma măsurătorilor în teren, lucrările de modernizare și includere a intersecțiilor modernizate în Centrul de Management al Traficului București s-ar fi ridicat la maxim 34 milioane de lei!
„Este o diferență foarte mare între bugetul anunțat și estimarea noastră”, arată oficialii UTI. „Neexistând o detaliere a ceea ce include acest buget, nu putem decât să presupunem că această diferență se explică prin costurile foarte mari de înființare și de operaționalizare (dotări, utilaje, logistică, chirii, personal etc.) a noii companii de management al traficului care aparține PMB, prin costurile salariale foarte mari, știindu-se că nivelul salariilor la această companie este aproximativ dublu față de media pieței”, arată reprezentanții companiei.
Iluminatul public al Capitalei, sub semnul întrebării
Începând cu 1 aprilie 2018, servicile de iluminat public ale Capitalei nu vor mai fi făcute cu compania Luxten, ci vor fi preluate de nou-înființata Companie municipală de iluminat public. Se ridică mai multe semne de întrebare, inclusiv legate de costuri, dar și de capacitatea de a oferi acest serviciu public fără întreruperi.
„M-am uitat pe studiile de oportunitate pe care le-au publicat la sfârșitul lunii ianuarie. La iluminat public este o singură frază: reiese că va fi mai ieftin și se vor face reduceri de costuri de 10%, fără să se spună de ce. Fără nicio demonstrație. Ar fi trebuit ca această companie să aibă deja licență de operator, ori ei nu au licența de la ANRSC (Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice – n.r.). Ar putea să fie o perioadă de tranzit dificilă”, spune consilierul PNL, Cătălin Deaconescu.
Referitor la presupusa reducere de costuri cu 10 procente, Dan Vatajelu, Președintele Asociația Romană pentru Iluminat spune că „nu are susținere economică”: „Ipoteza în baza căreia a fost făcută afirmatia este greșită sau voit forțată. Atunci când se compara 2 costuri, ar trebui să se refere la același lucru și evaluarea trebuie făcută documentat pe baza unor calcule matematice transprente. Afirmația este falsa. Comparația corectă se poate face doar pe piața liberă în spiritul unei concurente libere și corecte”.
Potrivit șefului Asociației pentru Iluminat, se poate demonstra matematic că un serviciu prestat de o companie „fără profit” să fie mai scump decât serviciul prestat de o companie care realizează profit și își gestionează corect cheltuielile.
Cel mai greu îi va fi noii companii municipale să găsească electricieni, este de părere Deaconescu. „Au cumpărat echipament de protecție pentru 40 de electricieni și 40 lăcătuși. Nu cred că poți să ții tot sistemul de 125.000 de corpuri luminoase cu 40 de electricieni„, spune consilierul.
Și consiliera USR Roxana Wring se întreabă de unde va reuși o firmă înființată de la zero să își atragă experții necesari pentru un demers atât de amplu.
„Contribuabilul bucureștean va plăti foarte mult și nici nu va avea flexibilitatea unei piețe concurențiale: dacă nu îmi convine prețul Luxtenului mă duc în altă parte, să caut un preț mai bun. De acum înainte, ne place, nu ne place, aceste societăți vor stabili ce prețuri vor, degeaba ne plângem de servicii, că altele nu vom primi”, explică oficialul USR.
Experții, „furați” pe salarii mai mari de la foștii parteneri privați
Un mare semn de întrebare privind competitivitatea pe piața costurilor și, implicit, a prețurilor vine din faptul că firmele primăriei îi ofertează cu salarii mai mari pe specialiștii din companiile private care făceau până acum serviciile de nișă.
„Salarii mai mari sunt deja oferite, nu atât pentru atragerea de experți, ci pentru recompensarea clienților politici. Din păcate, aceste companii vor fi o replică fidelă a acelei părți nefuncționale din administrație”, arată Roxana Wring. Sistemul trage în jos oamenii de valoare și îi înlocuiește cu oameni incompetenți pe funcții bine remunerate, cu o lipsă cronică de proceduri de lucru, cu lipsă de competență și de bune intenții, spune oficialul USR.
„Evident că este nevoie de personal calificat, cu experiență. În acest sens, PMB a desfășurat o campanie extrem de agresivă de vânare a specialiștilor din companii private pentru a-și forma echipele din propriile societăți și a atras un număr oarecare de persoane cu expertiză medie, insuficient însă pentru a implementa proiecte importante. Este evident ca în lipsa unui mediu competitiv, calitatea personalului nu are cum să crească”, arată oficialii UTI.
În piața concurențială, pentru toate lucrările din domeniul infrastructurii publice, la licitații se solicită în mod obligatoriu un set complex de documente care să certifice capabilitățile financiare, tehnice și umane necesare pentru implementarea proiectelor. Este vorba de certificări în domeniul sistemului de management al calității, referințe de lucrări similare ca profil și ca valoare, prezentarea capabilităților dovedite de management de proiecte complexe, precum și prezentarea experților tehnici solicitați prin caietele de sarcini.
„Nu știm cum ar putea o companie nou înființată, fără referințe și fără documente de calificare la astfel de licitații, să câștige contracte prin competiție deschisă și transparentă. În mod normal, experiența solicitată pentru astfel de proiecte se câștigă în 5-10 ani de activitate”, spun reprezentanții companiei de tehnologie.
Companie de pază cu 3.000 de angajați, pe o piață suprasaturată
Un alt exemplu de supra-preț practicat de companiile municipale se referă la serviciile de pază.La începutul lunii martie, la târgul de mărțișor, Compania de Agrement a achiziționat servicii de pază de compania de profil nou-înființată la prețul de 15,9 lei ora, mult peste prețul pieței (situat în medie la 13,5-13,7 lei/oră după majorarea salariului minim).
Potrivit datelor din SEAP, nicio companie de stat nu a locat mai mult de 13-14 lei pe oră pentru servicii de pază în 2018, deci oferta companiei de pază din holdingul municipal a încasat un preț cu 15% mai mare decât cel al pieței.
„Categoric prețul nu este aliniat, cred că orice firmă privată și-ar dori un astfel de preț pentru contractele pe care le derulează”, spune Bogdan Șovar, președintele Patronatului Serviciilor de Securitate, care menționează că este absurd să înființezi o companie municipală de pază pe o piață cu 1.000 de firme de profil, câte sunt în București.
Patronatul Serviciilor de Securitate nu consideră deciza Primăriei Capitalei de înființare a unei firme de pază ca fiind de bun augur. „Această decizie nu numai că nu va crea locuri de muncă, ci pur și simplu va conduce la transferul personalului angajat de la companiile private de pază, care au contracte cu primăriile, la noua companie. Din perspectiva costurilor, nu are cum să fie benefică o astfel de companie în primul rând din cauza birocrației și a modului în care statul își conduce de obicei afacerile”, explică președintele PSS.
Potrivit acestuia, piața serviciilor de securitate este de multe ori afectată de fenomenul evaziunii fiscale și de munca la negru, iar tarifele practicate sunt limitate la salariul minim pe economie, acesta reprezentând peste 90% din tariful practicat. „Prin urmare, prețurile nu au cum să fie mai mici decât cele din piață”.
Dacă se va dori acest lucru, singura opțiune a Primăriei Capitalei va fi suportarea din bugetul instituţiei (adică din banii de taxe și impozite plătiți de la fiecare bucureştean) niște subvenții prin care să acopere diferențele, precizează Șovar.
„Avem informații de la firmele membre că aceste companii municipale deja ne recrutează personalul, propunându-le salarii mai mari, plus diverse bonificații și, evident, ne întrebăm: cum poți face acest lucru cu un tarif mai mic?”, mai spun oficialii Patronatului Serviciilor de Securitate.
Primăria: Prețul prezentat e „scos din context”
Într-un răspuns oficial transmis Realitatea.net, Primăria Capitalei apreciază că exemplul concret oferit cu tariful de 15,9 lei pe oră pentru serviciile de pază „este scos din context”. „Prețul este unul corect și mai ales verificabil în raport cu serviciile prestate”, completează oficialii PMB.
Aceștia mai spun că „nu există niciun argument pertinent” pentru a susține că asistăm mai degrabă la scumpiri prin procesul de renunțare la furnizorii privați din piață liberă și operarea prin companiile municipale. „Este o afirmație 100% politică”, se spune în răspunsul Primăriei.
„Nu putem oferi în acest moment exemple concrete în ceea ce privește costurile serviciilor oferite de companiile înființate de Municipalitate câtă vreme unele dintre acestea nu au început încă să presteze serviciile pentru care au fost înființate. După încheierea primului exercițiu bugetar vom putea prezenta o analiză clară în ceea ce privește aceste costuri”, se arată în mesajul transmis de PMB.